EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek. Vezi definitia »

PẤNTEC s. n. v. pântece. Vezi definitia »

BÍFTEC, biftecuri, s. n. Felie de carne de vacă friptă la grătar sau în tigaie. – Din fr. bifteck. Vezi definitia »

AVANBÉC s. n. parte dinspre amonte a unei pile de pod. (< fr. avantbec) Vezi definitia »

șlec, șlécuri, s.n. (reg.) 1. pieptar (la ham). 2. (la pl.) bretele (la pantaloni). Vezi definitia »