RĂPĂITÚRĂ, răpăituri, s. f. Răpăit². [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

zádă s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde Vezi definitia »

fășcúță, fășcúțe, s.f. (reg.) putinei, bădâi, budâi, botorog, botică, șteang, chegorniță, berbință, boșcă, bâlercuță. Vezi definitia »

TRIPLÉTĂ² s.f. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea unei echipe de fotbal. [< fr. triplet]. Vezi definitia »

CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica. Vezi definitia »