tambúră (-re), s. f. – Lăută. – Var. tambur. Mr. tămbără, megl. tambură. Tc. (per.) tambur (Șeineanu, II, 347; Lokotsch 2015; Ronzevalle 67), cf. ngr. ταμπουρᾶς, bg., sb. tambura, it. tamburo, fr. tambour, sp. atambor. – Der. tamburină, s. f., din fr. tambourin; tambur, s. n., din it. tamburo; tambur-major, s. m., din fr. tambour major. Vezi definitia »

BRIȘCÚȚĂ², brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă² + suf. -uță. Vezi definitia »

MESÚȚĂ s. f. v. măsuță. Vezi definitia »

MÂȚÚCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă. Vezi definitia »

TRAVERSÍNĂ s. f. traversă din scheletul de rezistență al unei nave, cu dimensiuni mai mici decât cele ale traverselor principale; semitraversă. (< fr. traversine) Vezi definitia »