TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire]. Vezi definitia »

ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. Vezi definitia »

AMÁR², -Ă, amari, -e, adj. I. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. II. Fig. 1. Chinuitor, dureros; trist. Ea varsă desperată Un plâns amar (COȘBUC). ◊ (Adverbial) A regretat amar faptele întâmplate (BART). 2. Chinuit, necăjit. Amară tinerețe am avut (SADOVEANU). ◊ Expr. Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. Am să te pedepsesc amar (ISPIRESCU). 3. Răutăcios. – Lat. amarus. Vezi definitia »

ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap de ținut alimente. – Magh. almáriom. Vezi definitia »

SUPRAUNITÁR, -Ă adj. (Despre numere) Care are o valoare mai mare decât unitatea. [Pron. -pra-u-. / < supra- + unitar]. Vezi definitia »