TIFLOCOLÍTĂ s.f. (Med.) Colită cu localizare cecală. [< fr. typhlocolite]. Vezi definitia »

grămádă (grămézi), s. f. – 1. s. f. – 1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. – 2. Cantitate, mulțime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obște. – Mr., megl. grămadă. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. – Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui); îngrămădeală, s. f. (aglomerație, înghesuială). Vezi definitia »

ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură. Vezi definitia »

suzétă s. f., g.-d. art. suzétei; pl. suzéte Vezi definitia »

păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă. Vezi definitia »