spălăcitúră, spălăcitúri, s.f. 1. (înv.) decolorare. 2. (înv.) obiect decolorat. 3. (reg.) spălătură. 4. (înv.; în sintagmă) spălăcitură de ploscă = poșircă. 5. (înv.) lichid diluat. Vezi definitia »

scorúșă, scorúșe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea. Vezi definitia »

Crucea de Piatră expr. (înv.) fost cartier bucureștean al prostituatelor situat în perimetrul Dudești-Vitan-Nerva Traian. Vezi definitia »

CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure]. Vezi definitia »

PERISTÓLĂ s.f. Contracție a mușchilor unui organ cavitar. [< fr. péristole, cf. gr. peristole – contractură]. Vezi definitia »