PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. Vezi definitia »

FĂGÁDĂ, făgade, s. f. (Reg.) Făgăduială. – Postverbal al lui făgădui. Vezi definitia »

AUTOBÁZĂ, autobaze, s. f. Centru de exploatare și de întreținere a unor autovehicule. [Pr.: a-u-]- Auto² + bază. Vezi definitia »

tóșcă adv. (reg.) doldora. Vezi definitia »

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. Vezi definitia »