BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni. Vezi definitia »

ZĂHĂTUÍ, zăhătuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A sâcâi pe cineva. 2. Refl. A se pierde, a se rătăci; a se prăpădi. – Din zăhăi. Vezi definitia »

OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie. Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Dez- + nădăjdui. Vezi definitia »

șnaițuí, șnaițuiésc, vb. IV (reg.) a face șnaițuri (cărări) prin pădure, pentru a trage buștenii la vale. Vezi definitia »