MUGÍ, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: múge] – Lat. mugire. Vezi definitia »

ciupărígi s.f. pl. (reg.) plantele de primăvară denumite și baraboi. Vezi definitia »

a i se bălăngi expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță. Vezi definitia »

SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se sbârci. – Din sfârloagă. Vezi definitia »

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă Vezi definitia »