pologí, pologésc, vb. IV (pop.) 1. a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-și schimba poziția, înclinându-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma: pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe. 5. (înv. și reg.; fig.; despre ființe) a nimici, a distruge (culcând la pământ). 6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la pat. 7. (înv.; refl.) a se așeza, a se statornici, a se pune. Vezi definitia »

GIÚLGI, giulgiuri, s. n. V. giulgiu. Vezi definitia »

sălângí, sălângésc, vb. IV refl. (reg.) a se înțepa (cu o așchie). Vezi definitia »

sulgi s.m. pl. (reg.) nume dat băieților tineri care însoțesc vornicul cu alaiul nupțial și care duc daruri miresei. Vezi definitia »

FRUGI- elem. „fruct, roadă”. (< fr. frugi-, cf. lat. frux, -gis) Vezi definitia »