CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos. Vezi definitia »

VOLUPTUÓS, -OÁSĂ adj. 1. care inspiră sau produce voluptate, plin de voluptate. 2. încântător. (< fr. voluptueux, lat. voluptuosus) Vezi definitia »

GLERÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Cu aspect de albuș de ou. [< fr. glaireux]. Vezi definitia »

PĂGUBÓS, -OÁSĂ, păguboși, -oase, adj. Care suferă mereu pagube, care nu are noroc în ceea ce întreprinde; ghinionist. – Pagubă + suf. -os. Vezi definitia »

EXTRADÓS s.n. 1. (Arhit.) Suprafața exterioară a unui arc sau a unei bolți. 2. (Av.) Fața de deasupra a unei aripi. ♦ Fața convexă a unei palete de turbină sau de pompă. [< fr. extrados]. Vezi definitia »