PRIÁP s.m. Membru bărbătesc în erecțiune. [Pron. pri-ap. / < fr. priape, gr. priapos, cf. Priapos – zeul grădinilor, al viilor și al fecundității]. Vezi definitia »

căleáp (-puri), s. n. – 1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup. Vezi definitia »

JNAP interj. Jap. – Onomatopee. Vezi definitia »

hap (hápuri), s. n. – Pilulă. – Mr. hapă. Tc. hap (Șeineanu, II, 205; Röesler 606; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάπι, alb., bg. hap. Vezi definitia »

valtráp s. n. pl. valtrápuri Vezi definitia »