DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio]. Vezi definitia »

MICTURÍȚIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr. micturition) Vezi definitia »

AMFOROFONÍE s. f. transmitere patologică a vocii, cu un timbru metalic. (< engl. amphorophony) Vezi definitia »

CARDIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și al bolilor de inimă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiologie. Vezi definitia »

ACVATIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar cu cerneluri de acuarelă. [Gen. -iei. / < germ. Aquatypie]. Vezi definitia »