APANÁGIU s.n. v. apanaj. Vezi definitia »

MONOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență la care florile se formează într-o singură parte. [< germ. Monochasium]. Vezi definitia »

VOMITÓRIU, vomitorii, s. n. (În antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din lat. vomitorium. Vezi definitia »

CONOPÓDIU s. n. receptacul floral de formă conică. (< lat. conopodium) Vezi definitia »

DELÚVIU, deluvii, s. n. Material sedimentar provenit din alterarea și dezagregarea rocilor, aliat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele diferiților versanți. – Din lat. diluvium. Vezi definitia »