OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

FLUORURÁȚIE s. f. introducere a fluorului în molecula substanțelor organice. (< fr. fluoruration) Vezi definitia »

aeroacrofobíe s.f. teamă patologică de spații largi și înalte. (< aero- + acrofobie) Vezi definitia »

CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [Var.: contuziúne s. f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, -onis. Vezi definitia »

PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie. Vezi definitia »