BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati. Vezi definitia »

hăceduí, hăceduiésc, vb. IV (reg.) a alerga și a striga după oi. Vezi definitia »

RIFLUÍ vb. IV. tr. A executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. [< riflu, cf. germ. riffeln]. Vezi definitia »

crăgúi, crăgúi, s.m. (reg.) copilul care pierde jocul (de-a cacica, de-a pila). Vezi definitia »

BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece în ospețe; a chefui. – Din benchet. Vezi definitia »