ciubótă (ciubóte), s. f. – 1. Gheată, cizmă. – 2. (Înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. – 3. (Pl., înv.) Indemnizație de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înștiințări. – Var. ci(o)botă (și der.). Tc. çabata (de unde și it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră pol. czobot, rus. cobot (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda ex. pe care îl dă în continuare. Der. ciubotar, s. m. (cizmar); ciubotăraș, s. m. (insectă, Telephorus fuscus); ciubotăreasă, s. f. (nevastă de cizmar); ciubotăresc, adj. (cizmăresc); ciubotărie, s. f. (cizmărie); ciuboțică, s. f. (primulă, Primula officinalis), în general numită ciuboțica-cucului; ciuboti, vb. (înv., a amenda). Vezi definitia »

AUTOCOMÁNDĂ s. f. comandă automată. (< fr. autocommande) Vezi definitia »

ACARIÓZĂ, acarioze, s. f. Nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni și la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. acariose. Vezi definitia »

BELÓTĂ s.f. (Rar) Joc de cărți care se joacă pe puncte cu 32 de cărți între doi, trei sau patru jucători. [< fr. belote]. Vezi definitia »

MIDRIÁZĂ s. f. dilatație anormală și persistentă a pupilei; corectazie. (< fr. mydriase) Vezi definitia »