DISUASIÚNE s. f. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea. ◊ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile. (< fr. dissuasion) Vezi definitia »

GRATITÚDINE s.f. Recunoștință. [< lat. gratitudo, cf. fr. gratitude]. Vezi definitia »

CONSOLIDAȚIÚNE s.f. v. consolidație. Vezi definitia »

AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. – Din auto² + tracțiune. Vezi definitia »

IMPÚNE vb. III. 1. tr. A face pe cineva să accepte ceva (o sarcină, o obligație etc.). ♦ A sili pe cineva la ceva. 2. intr. A inspira respect, stimă. ♦ refl. A se afirma. 3. tr. A constrânge (pe cineva) să accepte ceva. 4. tr. A supune unui impozit. [P.i. impún, perf.s. -pusei, part. -pus, conj. -pună. / cf. fr. imposer, lat. imponere, după pune]. Vezi definitia »