ȘERVEȚÉL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. – Șervet + suf. -el. Vezi definitia »

OCHIȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. v. ocheșel. Vezi definitia »

SFACÉL, sfacele, s. n. (Med.) Porțiune de țesut mortificat care se detașează de țesuturile sănătoase învecinate și se elimină. – Din fr. sphacèle. Vezi definitia »

INCONÉL s. m. Aliaj pe bază de nichel, rezistent la temperaturi înalte și coroziune. – Din fr., engl. inconel. Vezi definitia »

VERIGÉL, verigele, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu fiori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el. Vezi definitia »