TENTATÍVĂ s.f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără a avea însă siguranța izbândei; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo]. Vezi definitia »

SOCIOGRÁMĂ s. f. metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup. ◊ reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social. (< fr. sociogramme) Vezi definitia »

CĂÍNȚĂ, căințe, s. f. Părere de rău, regret, remușcare. – Căi + suf. -ință. Vezi definitia »

corcóvă, corcóve, s.f. (reg.) cal mare și slab. Vezi definitia »

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală. Vezi definitia »