rug (-guri), s. n. – Lemne pe care se ardeau morții sau condamnații la moarte. Lat. rugus (sec. XIX). Candrea, Éléments, 5, și Tiktin consideră că cuvîntul poate fi moștenit, lucru complet improbabil. Vezi definitia »

vălúg (-gi), s. m. – 1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt. Vezi definitia »

TĂLHĂRĂȘÚG, tălhărășuguri, s. n. (Înv.) Tâlhărie. – Tâlhar + suf. -ășug. Vezi definitia »

ză'lug (reg.) s. m., pl. zălúgi Vezi definitia »

RUG¹, rugi. s. m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur¹. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. Vezi definitia »