căblúncă, căblúnci, s.f. (reg.) furcă pusă la coasă, când se cosesc cerealele; crivea, hreapcă. Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] – Din fr. protoiodure. Vezi definitia »

smocăiálă, smocăiéli, s.f. (reg.) supt cu lăcomie; smocoteală. Vezi definitia »

CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb. – Din sl. kamenĩ „piatră”. Vezi definitia »

DIFIDÉNȚĂ s. f. neîncredere. (< lat. diffidentia) Vezi definitia »