NĂLBÁR², nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.) Vezi definitia »

geár (geáruri), s. n. – Șal, batic. Tc. car (Șeineanu, II, 177). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

tălmăciár, tălmăciári, s.m. (înv.) tălmaci. Vezi definitia »

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. l. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär. Vezi definitia »

CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. – Din fr. corpusculaire. Vezi definitia »