mangafá (mangafále), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157). Vezi definitia »

ÁLFA s.n. invar. (Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa]. Vezi definitia »

TARIFÁ vb. tr. a fixa, a aplica un tarif. (< fr. tarifer) Vezi definitia »

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher]. Vezi definitia »

ÁLFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, factorul esențial. – Ngr. alfa. Vezi definitia »