COMISÁR, comisari, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar. Vezi definitia »

ienibahár s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. – Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Șeineanu, II, 224), cf. ienuper, și bg. bahar „condiment”. Vezi definitia »

ARMÁR, armare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează haine, vase sau alimente. – Lat. armarium. Vezi definitia »

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă. – Din aramă + suf. -ar. Vezi definitia »

SUPRABUGETÁR, -Ă, suprabugetari, -e, adj. Care nu este prevăzut în (sau plătit din) buget; extrabugetar. – Supra- + bugetar. Vezi definitia »