chimír (chimíre), s. n. – 1. (Înv.) Boltă, arc. – 2. Brîu tipic, de piele, foarte lat, prevăzut cu buzunare. – Var. chimer. Mr. chimere, megl. chimer. Tc. kemer „boltă” și „brîu” (Roesler 596; Șeineanu, II, 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148), din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι, bg. kemer. Este dublet al lui cămară. Probabil din același cuvînt tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie, s. f. (ferăstrău), dacă primul său sens a fost acela de „ferăstrău rotund” (cf. var. chimilioară, chimirlic); ca și ghimirlie (var. ghemerlie, ghimerlie, dimerlie), s. f. (colibă). Vezi definitia »

gúrmir, gúrmire, s.f. (reg.) platou, podiș. Vezi definitia »

Misír s. m. – Egipt. – Mr. Misirire, megl. Măsǫr. Tc. Misir, din ebr. mișrῑ (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 261; Meyer, Neugr. St., II, 40; Lokotsch 1473; Berneker, II, 61). – Der. misir, s. m. (cal arăbesc; înv., monedă turcă, în 1821 valora 7 taleri); misirliu, s. m. (guguștiuc). Cf. sp. mezarí (Corominas, III, 310). Vezi definitia »

ștafír s.n. (reg.) trusou, zestre. Vezi definitia »

HIDRARGÍR s.n. Mercur. [< fr. hydrargyre, lat. hydrargyrum, cf. gr. hydor – apă, argyros – argint]. Vezi definitia »