REVÍSTĂ s.f. 1. Publicație periodică care cuprinde articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. 2. A trece în revistă = a face inspecția trupelor; (fig.) a cerceta, a examina pe rând anumite fapte. 3. Spectacol artistic care constă din dansuri, cântece vesele cu subiect actual etc. brodate pe o temă comună și prezentate într-un cadru armonios. [< it. rivista, cf. sp. revista]. Vezi definitia »

vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe Vezi definitia »

gogoáșă (-óși), s. f. – 1. Obiect rotund sau sferic. – 2. Excrescență sferică de stejar (Quercus infectoria). – 3. Varietate de ciuperci (Lycoperdon bovista). – 4. (Trans. și Mold.) Cartof. – 5. Cocon, înveliș protector al larvei viemelui de mătase. – 6. Crisalidă. – 7. Glob al ochiului. – 8. Vezica înotătoare la unii pești. – 9. Produs de patiserie din aluat dospit. – 10. Minciună, brașoavă. – Var. (Trans.) gorgoașe. – Mr., megl. gugoș „boboc de floare”. De la gogă, cu suf. -oș; de la pl. gogoși s-a refăcut un sing. analogic (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 321; Spitzer, Mitt. Wien, 320-22). Pentru der. cf. paralelismul cu cocoș-cocoașe. Totuși, DAR consideră originea ca încertă, pe cînd Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 11; REW 2009 și Capidan, Dacor., VII, 129, preferă să plece de la alb. gogëlë. Der. gogoșea, s. f. (gogoașă, produs de patiserie); gogoșar, s. m. (persoană care vinde gogoși; mincinos; specie de ardei gras); gogoșerie, s. f. (prăvălie unde se vînd gogoși); gogoșliu, adj. (Mold., rotund, umflat). Din rom. provin alb. gogosh(ë) „boboc”, și sb. bobošara „ardei”. Vezi definitia »

grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”. Vezi definitia »

ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie². ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica. Vezi definitia »