Definita cuvantului cuvântător
cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântător
neploditór, neploditoáre, adj. (înv.) 1. care nu poate procrea; sterp, steril. 2. care nu rodește sau care dă rod sărac; sterp. Vezi definitia »
AUTODEPANATÓR s. m. depanator auto. (< auto2 + depanator) Vezi definitia »
CRISTALIZÓR s. n. vas de laborator, aparat industrial pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizator. (< fr. cristallisoir) Vezi definitia »
DESCRESCĂTÓR, -OÁRE, descrescători, -oare, adj. Care descrește; degresiv. – Descrește + suf. -ător. Vezi definitia »
PROCHÉSTOR s.m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii și era recrutat în general dintre foștii chestori. [< lat. proquaestor]. Vezi definitia »