bréi s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom. Vezi definitia »

șofeí (-ié), s. n. – (Trans.) Căldare. Germ. Schaff (Tiktin). Vezi definitia »

polei, poleiesc v. t. (intl.) a aresta, a închide. Vezi definitia »

coștéi, coștéie, s.n. (reg.) 1. castel, fort, turn de cetate. 2. săculeț de pânză. Vezi definitia »

ÎNCLEÍ vb. IV. v. încleia. Vezi definitia »