SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). [Pr.: -cu-i-] – Din scurtcircuit (după fr. court-circuiter). Vezi definitia »

EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare) Vezi definitia »

UPERCUTÁ vb. intr. a aplica adversarului un upercut. (< upercut) Vezi definitia »

rasplata Vezi definitia »

IMPOSTÁ vb. I. tr. (Liv.) A aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. [< it. impostare]. Vezi definitia »