HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură. Vezi definitia »

PESTILÉNȚĂ s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ◊ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz) Vezi definitia »

TREMBOLÉNȚĂ s.f. (Liv.) Tremurătură. [După fr. tremblement]. Vezi definitia »

GLOSÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a limbii. [< fr. glossite]. Vezi definitia »

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură. Vezi definitia »