PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius. Vezi definitia »

RUDAR DIN SUDUL DUNARII VENITI PE TERITORIUL ROMANIEI IN ANUL 1692 Vezi definitia »

UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. Vezi definitia »

CONSEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Consignatar. [Cf. fr. consignataire, it. consegnatario]. Vezi definitia »

PLURIOVULÁR, -Ă adj. (Despre ovare) Care conține mai multe ovule. [Pron. -ri-o-. / < fr. pluriovulaire]. Vezi definitia »