ETICHÉTĂ s.f. I. 1. Bucățică de hârtie, de carton etc. care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc. 2. (Fig.) Titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (Mat.) Șir de caractere alcătuit după anumite convenții ce indică instrucțiuni în programul unui calculator; marcă¹ (5) [în DN]. II. Ceremonialul uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc. ♦ Reguli, norme de purtare, norme de politețe. [< fr. étiquette]. Vezi definitia »

PALMÚRĂ s. f. pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. (< fr. palmure) Vezi definitia »

STRAPONTÍNĂ s.f. Scaunul din față al unei trăsuri, care se poate ridica și lăsa în jos. ♦ Scaun asemănător celui descris mai sus, care se află sau se poate așeza la marginea rândurilor de scaune (pe interval) în sălile de spectacol. [Var. strapontin s.n. / cf. fr. strapontin, it. strapontino]. Vezi definitia »

PARÁBOLĂ² s.f. Linie curbă care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare). [< fr. parabole]. Vezi definitia »

CÁPERĂ s.f. Mugur al caperului, întrebuințat drept condiment. [< it. cappero]. Vezi definitia »