ALERGÁ alérg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o țintă precisă. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a străbate un loc. 5. A participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive. – Lat. *allargare (< largus). Vezi definitia »

ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Vezi definitia »

MEGA-/MEGAL(O)-, -MEGALÍE elem. „(foarte) mare”, „creștere”, „un milion”. (< fr. méga-, mégal/o/-, -mégalie, cf. gr. megas, -los, megale) Vezi definitia »

PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger]. Vezi definitia »

câzlár-agá s.m. (înv.) șeful eunucilor (care păzeau haremul Sultanului). Vezi definitia »