-TÉCĂ elem. „dulap, cutie”, „colecție”. (< fr. -théque, cf. gr. theke) Vezi definitia »

FITOGEOSFÉRĂ s. f. suprafața terestră ocupată de plante. (< fito- + geosferă) Vezi definitia »

bólfă (bólfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »

LIMPEZEÁLĂ, limpezeli, s. f. 1. Limpezire. 2. Calitatea a ceea ce este limpede; transparență; luminozitate; claritate. ♦ Fig. Vreme senină. – Limpezi + suf. -eală. Vezi definitia »

BÁHNĂ (‹ ucr.) s. f. 1. Loc mlăștinos acoperit cu rogoz sau cu stuf; smîrc. 2. Mlaștină plană, joasă (oligotrofă), situată în special în depresiunile intramontane. Vezi definitia »