RĂFUÍ, răfuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A cere socoteală (cuiva), a limpezi cu cineva o situație, a lămuri o neînțelegere; a se mustra, a se certa; a se bate cu cineva. – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui. Vezi definitia »

păscuí¹, păscuiésc, vb. IV (înv.) a serba Paștele. Vezi definitia »

BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. – Din bardă. Vezi definitia »

leciuí vb. IV refl. (reg.) a se bălăci. Vezi definitia »