ștircuí, ștírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștercui; despre struguri) a zdrobi cu știrca, cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunți cu ajutorul unui băț ramificat la un capăt. Vezi definitia »

închipurluí, închipurluiésc, vb. IV (reg., înv.) a drege ceva cu ce ai la îndemână, a închipui ceva, a închipa ceva, a înjgheba ceva (din ce ai la dispoziție). Vezi definitia »

năsluí, năsluiésc, vb. IV (reg.) a da năvală. Vezi definitia »

ștezuí, ștézui și ștezuiésc, vb. IV (reg.; despre țesătura de lână) a prelucra la șteză (la piuă); a șteza. Vezi definitia »

pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a dușmăni; a invidia. Vezi definitia »