toápsec (-ce), s. n. – Venin. – Var. toapsăc. Lat. toxĭcum (Tiktin; Candrea; REW 8818), cf. it. tossico, logud. tosku, prov. tueisec. Sec. XVII, rar; pare cuvînt moștenit, luînd în considerație dubiile lui Tiktin. – Der. topseca (var. topsăca, întopseca), vb. (intoxica, învenina), din lat. (in)toxicare; topsecos (var. topsăcos), adj. (înv., toxic); topsicătură, s. f. (intoxicație, otrăvire), înv. Vezi definitia »

CHEC s. n. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros și dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.). (< engl., fr. cake) Vezi definitia »

BÍFTEC, biftecuri, s. n. Felie de carne de vacă friptă la grătar sau în tigaie. – Din fr. bifteck. Vezi definitia »

ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic. Vezi definitia »

INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esențială, a unui lucru. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus]. Vezi definitia »