APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis. Vezi definitia »

nuánță (nuánțe), s. f. – Varietate cromatică. Fr. nuance. – Der. nuanța, vb. (a da nuanță), din fr. nuancer. Vezi definitia »

poártă¹, pórți, cal mătăhălos și urât. Vezi definitia »

ZEÁDĂ s. f. (Var.) Zadă. Vezi definitia »

HEMAGLUTINÍNĂ s. f. aglutinină capabilă să producă agregarea hematiilor. (< fr. hémagglutinine) Vezi definitia »