pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226). Vezi definitia »

LAPISLAZÚLI s. n. silicat natural de sodiu, calciu și aluminiu, de culoare albastră, folosit la bijuterii, ca piatră de ornament și în vopsitorie; lapis, lazurit. (< fr. lapis-lazuli) Vezi definitia »

POLI- elem. „mai mult”, „numeros, supranumerar”. (< fr. poly-, cf. gr. polys) Vezi definitia »

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam. Vezi definitia »

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe; a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec. Vezi definitia »