MECÁNICĂ s.f. 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor. 2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. [Gen. -cii. / cf. fr. mécanique, cf. gr. mechane – mașină]. Vezi definitia »

FUCOXANTÍNĂ s.f. Pigment de culoare brună, care se găsește în unele alge. [< fr. fucoxanthine, cf. lat. fucus – gen de algă, gr. xhanthos – galben]. Vezi definitia »

IMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [Cf. fr. imminence, it. imminenza]. Vezi definitia »

VERDULÍȚĂ, verdulițe, s. f. (Pop.) Frunză verde. – Din verde + [frunz]uliță. Vezi definitia »

LITÓTĂ s. f. figură de stil constănd în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, ale unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. (< fr. litote) Vezi definitia »