AUTOMOTÓR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferată, prevăzut cu motor propriu și folosit pentru transportul rapid de călători. ◊ (Adjectival) Tren automotor. [Pr.: a-u-] – Din fr. automoteur. Vezi definitia »

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur. Vezi definitia »

PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a coliviei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para²- + căzător. Vezi definitia »

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă². – Din buciuma² + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store. Vezi definitia »