groș (gróși), s. m. – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Mold. la sfîrșitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. guruș (Ronzvalle 122). – Der. groșiță, s. f. (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. derivă dubletul înv. gruș, s. m. (monedă turcească de 40 de aspri). Vezi definitia »

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de lucruri mici. – Din boarfă + suf. -aș. Vezi definitia »

GĂLĂTÚȘ, gălătuși, s. m. Cocoloș mare (de mămăligă). Vezi definitia »

PLUTÁȘ¹, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

baláș (baláșuri), s. n. – Rubin. It. balascio (REW 891), din arab. balhas, der. de la Balahsan, oraș din Persia; cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial, înv. Vezi definitia »