zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, impe sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă Vezi definitia »

oblăduí (-uésc, oblăduít), vb. – A guverna, a administra. Sl. obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), der. din vlasti, vladą, cf. vlădică. – Der. oblăduire, s. f. (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, s. m. (guvernator, administrator, conducător); oblastie, s. f. (guvern, provincie), din sl. oblasti. Cuvinte înv. Vezi definitia »

BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Din baci. Vezi definitia »

ponojnuí, ponojnuiésc, vb. IV (înv.) a învinui, a acuza, a condamna. Vezi definitia »

TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni. Vezi definitia »