ELASTOCINÉTICĂ s. f. parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, fără a ține seama de cauzele care le produc. (< fr. élastocinétique) Vezi definitia »

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola. Vezi definitia »

POLIÁNDRĂ adj., s. f. 1. (floare) cu stamine numeroase. 2. (femeie) căsătorită în același timp cu mai mulți bărbați. (< fr. polyandre) Vezi definitia »

METASOMATÓZĂ s. f. transformare a materiei în procesul de formare a mineralelor; transformare a unui corp în alt corp. (< fr. métasomatose) Vezi definitia »

ANZERIFÓRMĂ, anzeriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériformes. Vezi definitia »