Definita cuvantului etic
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu etic
petélnic, petélnici, s.m. (reg.) persoană căreia îi place să petreacă. Vezi definitia »
ERÓTIC adj. Referitor la iubire. ♦ Care conține sentimente de dragoste; care cântă dragostea. ♦ (s.f.) Totalitatea operelor literare care cântă iubirea. ♦ Senzual. [Cf. fr. érotique, it. erotico < gr. erotikos < Eros – zeul iubirii la greci]. Vezi definitia »
preapodóbnic, -ă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.; calificativ dat lui Dumnezeu) sfânt, desăvârșit. 2. (s.m.) om cleric, sfânt foarte cuvios, extrem de cucernic, de evlavios. Vezi definitia »
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. Vezi definitia »
ANTITÍFIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate febra tifoidă. (< fr. antityphique) Vezi definitia »