HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat. Vezi definitia »

HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus. Vezi definitia »

ANTITAURUS, lanț muntos (alt. max.: Erclyas Dağ, 3.917 m) în Turcia asiatică, de-a lungul țărmului M. Mediterane, alcătuit din roci sedimentare, format din două culmi paralele: Tahtali Dağlari (Bey Dağ, 3.054 m) și Binboğa Dağ (2.830 m). Pantele nordice au o vegetație de stepă, iar cele sudice sînt acoperite cu păduri subtropicale. Vezi definitia »

ANÚLUS s. n. (anat.) formație inelară în jurul unei deschideri. (< lat. annulus) Vezi definitia »

EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [în DN]. Vezi definitia »