budác (budáce), s. n. – (Banat) Tîrnăcop. – Var. budacă. Sb. budak (DAR). Vezi definitia »

tarác (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

BIPÁC s. n. (cinem.) 1. pachet de două pelicule cu emulsiile în contact, fiecare sensibilă la altă culoare pentru o singură expunere. 2. procedeu de filmare combinată, având ca scop efectuarea unor trucaje dificile. (< engl. bipack) Vezi definitia »

ilác, -ă, iláci, -ce, adj. (reg.; despre vite) cu coarne scurte; (despre coarne) scurte și crescute în lături. Vezi definitia »

AURIGNAC [oriñác], comună în S Franței (Haute-Garonne); 1.130 loc. (1985). Pe terit. ei, într-o peșteră, au fost descoperite resturi arheologice și faunistice. Vezi definitia »