ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helíce s. f.] – Din fr. hélice, lat. helix, -icis. Vezi definitia »

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea. Vezi definitia »

PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce) Vezi definitia »

recondúce vb. (ind. prez. 1 recondúc) Vezi definitia »

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insita. – Răs- + zice. Vezi definitia »