DÚCE s. m. 1. conducător militar de trib la vechii germani. 2. nobil feudal. ◊ titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului. 3. titlu purtat de conducătorul unui ducat (1). (< fr. duc, lat. dux, -cis) Vezi definitia »

ce poate fi obtinut Vezi definitia »

povấce, povấce, s.f. (reg.) tendon. Vezi definitia »

șovâltoáce s.n. pl. (reg.) grămezi mici de fân, strânse cu grebla. Vezi definitia »

FONCÉ FON-SÉ/ adj. inv. (despre culori) închis. (< fr. foncé) Vezi definitia »